"Application"  som tillåt "borsta" gatan  för gatan, hus för  hus.
 i röst räkning fråga!

Marele SECRET din spatele Victoriei lui Trump (I) – Insectarul DIGITAL de Oameni

Autor: Radu Padure | duminica, 05 martie 2017 | 6 Comentarii | 5926 Vizualizari 1488697919

To?i speciali?tii au prezis înfrângerea categorica a lui Trump în alegeri. ?i totu?i el a reu?it o victorie uluitoare ?i zdrobitoare în fa?a lui Clinton, sfidând toate analizele ?tiin?ifice.

Revista elve?ian? Das Magazin ofer?, într-o documentare excep?ional?, explica?ia acestui fenomen care a ?ocat lumea.

Pe 9 noiembrie 2016, în jurul orei 8.30 diminea?a, Michal Kosinski s-a trezit în camera sa din Hotelul Sunnehus din Zürich. Cercet?torul de 34 de ani sus?inuse la Institutul Federal Elve?ian pentru Tehnologie (ETH) o conferin?? despre pericolele metadatelor ?i ale revolu?iei digitale.

Kosinski ?ine în mod regulat conferin?e pe aceste teme în lumea întreag?. Este expert senior în psihometrie, o ramur? a psihologiei bazat? pe date.

Când a deschis televizorul în diminea?a aceea, a v?zut c? bomba explodase: în ciuda previziunilor f?cute de toate institutele de sondare prestigioase, Donald J. Trump fusese ales pre?edinte al Statelor Unite.

Timp de multe ore, Kosinski a privit cum tab?ra Trump î?i savura victoria, a v?zut rezultatele care veneau din fiecare stat ?i a avut o intui?ie c? rezultatul acestor alegeri are o leg?tur? cu cercet?rile sale.

În aceea?i zi, pe atunci o obscur? companie britanic? cu sediul la Londra emitea un comunicat de pres? semnat Alexander James Ashburner Nix:

„Suntem încânta?i c? abordarea noastr? revolu?ionar? privind comunicarea pe baza datelor a jucat un rol decisiv în extraordinara victorie a pre?edintelui Trump.”

Nix este un britanic de 41 de ani, ?i Pre?edinte Director General al companiei Cambridge Analytica. Este întotdeauna îmbr?cat impecabil în costume de comand?, poart? ochelari de firm? ?i p?rul blond ondulat dat de pe frunte spre spate.

Alexander Nix

Compania sa nu a participat doar la campania electoral? online a lui Trump ci ?i la cea pentru Brexit.

Dintre ace?ti trei juc?tori – meditativul Kosinski, foarte spilcuitul Nix ?i surâz?torul Trump – unul a lansat revolu?ia digital?, unul a pus-o în practic? ?i al treilea a beneficiat de ea.

Big Data – urmele pe care le l?s?m peste tot f?r? s? ?tim

Oricine nu a petrecut ultimii cinci ani pe o alt? planet? este familiarizat cu termenul Metadate (Big Data). Metadate înseamn? în esen?? c? orice facem, atât online cât ?i offline, las? urme digitale. Orice opera?iune execut?m cu cardurile noastre, orice c?utare pe care o tast?m pe Google, orice mi?care facem pe telefonul nostru mobil este înregistrat?, orice „like” este stocat. Mai ales fiecare „like”.

Mult? vreme nu a fost prea clar la ce ar putea folosi aceste date – cu excep?ia poate de a putea g?si reclame la remedii pentru hipertensiune imediat dup? ce am tastat „sc?dere tensiune arterial?”.

Pe 9 noiembrie 2016, a devenit limpede c? se poate face mult mai mult. Compania aflat? în spatele campaniei online a lui Trump – aceea?i care a lucrat ?i pentru tab?ra „Leava.EU” la începutul campaniei de Brexit – era o companie de Big Data: Cambridge Analytica.

Pentru a în?elege rezultatul alegerilor - ?i în ce mod comunicarea politic? ar putea opera în viitor – este nevoie s? începem cu un incindent straniu la Universitatea Cambridge, în 2014, la Centrul de Psihometrie Kosinski.

Psihometria, numit? uneori ?i psihografie, se ocup? cu m?surarea tr?s?turilor psihologice, ca de exemplu personalitatea. În anii 1980, dou? echipe de psihologi au creat un model care c?uta s? evalueze oamenii pe baza a cinci tr?s?turi ale personalit??ii, cunoscute ca „Big Five”. Acestea sunt Deschiderea (cât de deschis e?ti la noi experien?e?), Con?tiinciozitatea (cât de perfec?ionist e?ti?), Extravertirea (cât de sociabil e?ti?), Acceptabilitatea (cât de prevenitor ?i cooperant e?ti?) ?i Nevrotismul (e?ti u?or iritabil?).

Pe baza acestor cinci tr?s?turi – cunoscute ?i sub acronimul OCEAN, dup? ini?ialele de la termenii openness, conscientiousness, extroversion, agreeableness, neuroticism – putem realiza o evaluare relativ precis? a genului de persoan? aflat? în fa?a noastr?. Aceasta include necesit??ile ?i temerile ei, ?i care este modul probabil în care va reac?iona.

„Big Five” a devenit standardul tehnic al psihometrilor. Îns? vreme îndelungat? problema acestei abord?ri a fost colectarea datelor, deoarece implica completarea unui chestionar complicat ?i foarte personal. Apoi a ap?rut Internetul. ?i Facebook. ?i Kosinski.

Opera?iunea OCEAN

Michal Kosinski era student la Var?ovia când via?a lui a luat o turnur? nou? în 2008. A fost primit la Universitatea Cambridge pentru a-?i da doctoratul la Centru de Psihometrie, una din cele mai vechi institu?ii de acest gen din lumea întreag?.

Michal Kosinski

Kosinski i s-a al?turat colegului s?u David Stillwell la un an dup? ce acesta lansase o mic? aplica?ie pe Facebook, în zilele în care platforma nu devenise colosul de ast?zi. Aplica?ia lor, „MyPersonality”, le permitea utilizatorilor s? completeze diferite chestionare psihometrice, inclusiv câteva întreb?ri psihologice din chestionarul Big Five. („Intru u?or în panic?” „Îi contrazic pe ceilal?i”).

Pe baza acestei evalu?ri utilizatorii primeau un „profil al personalit??ii” – valorile individuale ale Big Five - ?i putea opta s? împ?rt??easc? datele profilului de Facebook cu cercet?torii.

Kosisnki se a?tepta ca doar câteva zeci de colegi ?i prieteni s? completeze chestionarul, dar în scurt timp sute, mii ?i apoi milioane de persoane ?i-au dezv?luit convingerile cele mai intime.

Deodat?, cei doi doctoranzi au devenit proprietarii celei mai mari baze de date adunate vreodat?, care combina scoruri psihometrice cu profiluri de Facebook.

Abordarea pe care Kosinski ?i colegii s?i au dezvoltat-o în anii urm?tori a fost destul de simpl?. Mai întâi, le d?deau subiec?ilor un chestionar sub forma unui test gril? online. Din r?spunsuri, psihologii calculau valorile personale Big Five ale responden?ilor. Apoi, echipa lui Kosinski compara rezultatele cu tot felul de alte date online de la subiec?i: la ce au dat „like”, ce au distribuit sau postat, sau ce sex, vârst? sau loc de reziden?? au specificat. Acest lucru le permitea cercet?torilor s? uneasc? punctele ?i s? fac? corela?iile.

„Like”-ografia descoper? ?i cât lapte ai supt

În urma celor mai simple ac?iuni online puteau fac deduc?ii remarcabil de precise. De pild?, b?rba?ii care d?deau „like” la marca de cosmetice MAC erau foarte probabil homosexuali; unul dintre cele mai bune indicii ale heterosexualit??ii era s? dai „like” la trupa de hip-hop Wu Tang Clan. Cine o simpatiza pe Lady Gaga era foarte probabil un extravertit, în vreme ce o persoan? care d?dea „like” la o tem? filosofic? era mai degrab? introvertit.

De?i fiecare pies? din aceast? construc?ie pare prea mic? pentru a produce o concluzie sigur?, când zeci, sute, mii de astfel de informa?ii individuale erau puse la un loc, predic?iile rezultate deveneau destul de precise.

Kosinski ?i echipa sa ?i-au îmbun?t??it continuu modelul. În 2012, ei au dovedit c? pe baza unei medii de 68 de „like”-uri date de un utilizator era posibil s? îi ghice?ti culoarea pielii (precizie 95%), orientarea sexual? (precizie 88%), sau simpatiile pentru Partidul Democrat sau cel Republican (85%).

Nu s-au oprit aici. Coeficientul de inteligen??, convingerile religioase, ca ?i consumul de alcool, de tutun sau de droguri etc. puteau fi ?i ele determinate.

Din date era posibil s? deduci inclusiv dac? p?rin?ii cuiva erau divor?a?i.

Eficien?a simul?rii lor era ilustrat? prin cât de bine putea prezice r?spunsurile unui subiect. Kosinski a continuat s? lucreze la perfec?ionarea simul?rilor: în scurt timp a ajuns capabil s? evalueze o persoan? mai bine decât colegii de munc? ai acesteia, doar pe baza a zece „like”-uri pe Facebook.

?aptezeci de „like”-uri erau suficiente pentru a dep??i nivelul a ceea ce prietenii unei persoane ?tiau despre aceasta, 150 – ceea ce ?tiau p?rin?ii ?i 300 – ceea ce ?tia despre ea partenerul s?u.

Mai multe „like”-uri puteau dep??i chiar ?i ceea ce o persoan? credea c? ?tie despre ea îns??i.

În ziua în care Kosinski ?i-a publicat descoperirile, a primit dou? telefoane: o amenin?are cu un proces ?i o ofert? de munc?. Amândou?, de la Facebook.

Motor de c?utare pentru Oameni

La doar câteva s?pt?mâni dup? acea „like”-urile pe Facebook au devenit private din oficiu. Înainte, set?rile din oficiu permiteau ca oricine s? vad? „like”-urile oricui.

Îns? aceasta nu a reprezentat un obstacol în calea colectorilor de date; în timp ce Kosinski a cerut mereu aprobarea utilizatorilor, numeroase aplica?ii ?i chestionare online de ast?zi solicit? accesul la datele private ca o precondi?ie pentru a face teste de personalitate.

Îns? nu era vorba numai despre „like”-uri sau Facebook: Kosinski era capabil acum s? atribuie cele cinci mari valori psihometrice doar pe baza num?rului de fotografii de profil pe care o persoan? le are pe Facebook, sau câte contacte are aceasta (un bun indicator de extravertire).

?i mai dezv?luim ceva despre noi în?ine, chiar ?i atunci când nu suntem online. De exemplu, senzorul de mi?care al telefonului nostru dezv?luie cât de repede ne mi?c?m ?i cât de departe c?l?torim (aceasta se coreleaz? cu instabilitatea emo?ional?).

Kosinski a concluzionat c? smatphone-ul este un amplu chestionar pe care îl complet?m în mod constant, fie c? suntem con?tien?i, fie c? nu.

Totu?i, mai presus de toate - ?i aici este cheia – lucrurile func?ioneaz? ?i în sens invers: nu doar c? pornind de la datele tale ?i se poate crea profilul psihologic, dar datele tale pot fi folosite ?i atunci când se caut? anumite profiluri: to?i ta?ii anxio?i, to?i introverti?ii mânio?i, de pild?.  Sau poate to?i indeci?ii democra?i?

Ceea ce Kosinski a inventat era un fel de motor de c?utare a oamenilor. Atunci ?i-a dat seama de poten?ialul, dar ?i inerentul  pericol al muncii sale.

Pentru Kosinski, internetul a fost dintotdeauna un dar c?zut din paradis. Ceea ce a dorit mereu s? fac? a fost s? dea ceva înapoi, s? împ?rt??easc?.

Datele pot fi copiate, a?a c? de ce nu ar profita toat? lumea de pe urma lor? Acesta era spiritul unei întregi genera?ii. Începutul unei noi ere care transcendea grani?ele muncii fizice.

Dar ce s-ar fi întâmplat, se întreba Kosinski, dac? unii ar fi abuzat de motorul s?u de c?utat oameni pentru a manipula?

A?a c? a început s? adauge avertismente la majoritatea lucr?rilor sale ?tiin?ifice. El atr?gea aten?ia c? abord?rile sale „ar putea reprezenta amenin??ri la adresa binelui individual, a libert??ii sau chiar a vie?ii”. Îns? nimeni nu p?rea s? în?eleag? ce voia s? spun?.

Misteriosul Dr. Spectre î?i face apari?ia

Cam în aceea?i perioad?, pe la începutul lui 2014, Kosinski a fost abordat de un tân?r asistent de la catedra de Psihologie, pe nume Alexander Kogan. I-a spus c? o face în numele unei companii interesate de metoda lui Kosinski ?i care ar dori s? acceseze datele din aplica?ia „MyPersonality”. Kogan a spus c? nu a fost mandatat s? dezv?luie ?i pentru ce scop.

La început, Kosinski ?i echipa lui au luat în considerare oferta, care ar fi adus mul?i bani institutului, îns? apoi a ezitat. Într-un final, î?i aminte?te Kosinski, Kogan i-a dezv?luit numele companiei: SCL sau Strategic Communication Laboratories. Kosinski a c?utat numele companiei pe Google: „(Suntem) Prima op?iune pentru o agen?ie de management”, scria pe site-ul companiei.

SCL oferea strategii de marketing bazate pe simul?rile psihologice. Unul dintre domeniile sale principale: influen?area alegerilor. Influen?area alegerilor? Tulburat, Kosinski a cercetat ?i restul paginilor. Ce fel de companie era asta? ?i ce puneau la cale oamenii ??tia?

Ceea ce Kosinski nu ?tia la vremea respectiv?: SCL este compania-mam? pentru un grup întreg de firme. Este neclar cine este proprietarul SCL ?i a? diverselor sale filiale din cauza unei structuri corporatiste stufoase, ceva asem?n?tor celor din Panama Papers.

Unele dintre filiale au fost implicate în alegeri din Ucraina pân? în Nigeria, l-au sprijinit pe monarhul Nepalului împotriva rebelilor, în vreme ce altele au creat sisteme pentru a influen?a Europa de Est (un program NATO de contracarare a proganadei Rusiei în zon?) sau de a-i face pe cet??enii afgani s? fie mai favorabili fa?? de NATO.

Iar în 2013 SCL a creat o nou? companie pentru a participa la alegerile din Statele Unite: Cambridge Analytica.

Kosinski nu ?tia nimic despre toate astea, îns? avea o presim?ire rea. „Totul a început s? put?”, î?i aminte?te el. Dup? noi investiga?ii, a descoperit c? Alexander Kogan a înregistrat în secret o companie care f?cea afaceri cu SCL. Potrivit unui articol din decembrie 2015, din The Guardian, ?i al unor documente interne ale companiei prezentate revistei Das Magazin, rezulta c? SCL a aflat despre metoda lui Kosinski de la Kogan.

Kosinski a ajuns s? suspecteze c? firma lui Kogan a reprodus m?sur?torile f?cute pe baza „like”-urilor de pe Facebook pentru a le vinde acestei companii de influen?are a alegerilor.

Atunci a rupt imediat orice contact cu Kogan ?i l-a informat pe directorul institutului, aprinzând un conflict în interiorul universit??ii. Institutul se temea pentru reputa?ia sa.

Alexander Kogan s-a mutat la Singapore, s-a c?s?torit ?i ?i-a schimbat numele în Dr. Spectre.

Michal Kosinski ?i-a terminat doctoratul, a primit o slujb? la Stanford ?i s-a mutat în Statele Unite.

Marele SECRET din spatele Victoriei lui Trump (II) – O uluitoare OPERA?IUNE de Penetrare a CREIERELOR americanilor

Autor: Radu Padure | sâmbata, 04 martie 2017 | 15 Comentarii | 8202 Vizualizari 1488630491

Bazându-se pe Psihometrie, echipa de campanie digital? a lui Trump a împ?r?it popula?ia pe tipologii, oferindu-i fiec?rui individ mesajul pe care-l a?tepta.

Vreme de un an a fost lini?te. Apoi, în noiembrie 2015, cea mai radical? tab?r? dintre cele dou? ale Brexitului, „Leave.EU”, sprijinit? de Nigel Farage a anun?at c? a angajat o companie de Big Data pentru a-i sprijini campania online: Cambridge Analytica. Specialitatea companiei: politici inovative de marketing – „microtargeting” – prin m?surarea personalit??ii oamenilor pornind de la comportamentul lor online pe baza modelului OCEAN.

Kosinski a început s? primeasc? e-mail-uri în care era întrebat ce leg?tur? are cu toate astea – cuvintele Cambridge, personalitate ?i analytics i-au dus pe mul?i cu gândul la Kosinski.

Era prima oar? când auzea de aceast? companie, care ?i-a împrumutat numele, spunea ea, de la primii s?i angaja?i, cercet?tori din cadrul universit??ii. Oripilat s-a uitat pe website-ul companiei. Metodologia lui era folosit? în scopuri politice?

Dup? Brexit, prieteni ?i cuno?tin?e i-au scris s?-i repro?eze ce a f?cut. Oriunde mergea, Kosinski era nevoit s? explice c? nu are nimic de-a face cu aceast? companie.

(R?mâne neclar cât de mult a fost implicat? Cambridge Analytica în campania de Brexit, compania a refuzat s? discute aceste aspecte.)

„Bad Moon Rising”

Lucrurile se lini?tesc din nou vreme de câteva luni. Apoi, pe 19 septembrie 2016, cu ceva mai mult de o lun? înainte de alegerile preziden?iale din Statele Unite, riff-urile chit?rilor lui Creedence Clearwater Revival de pe piesa „Bad Moon Rising” umpleau holul albastru închis al Grand Hyatt Hotel din New York.

Summit-ul Concordia este un fel de Forum economic mondial de la Davos în miniatur?. Sunt invita?i deciden?i din lumea întreag?.

O voce catifelat? de femei anun??:

„Îl invit în scen? pe Alexander Nix, CEO al Cambridge Analytica.”

Un b?rbat zvelt într-un costum închis la culoare urc? pe scen?. Mul?i din sal? ?tiu c? este ?eful strategiei digitale a lui Trump.

Cu câteva s?pt?mâni înainte, Trump scria pe Twitter, de?i destul de criptic: „Curând m? ve?i numi Mr. Brexit.” Observatorii politici au remarcat într-adev?r câteva asem?n?ri frapante între agenda lui Trump ?i cea a mi?c?rii Brexit.

Dar pu?ini au f?cut leg?tura cu angajarea unei companii de marketing numite Cambridge Analytica.

Pân? atunci, campania digital? a lui Trump însemnase o singur? persoan?, Brad Parscale, un antreprenor de marketing care îi crease lui Trump un website pentru 1500 de dolari. La 70 de ani, Trump nu este prea înclinat spre tehnologie, pe biroul lui nu este nici un computer. Trump nu scrie e-mail-uri, dezv?luia odat? asistenta sa personal?. Ea este cea care l-a convins s?-?i ia un smartphone, de pe care acum d? non-stop mesaje pe Twitter.

De cealalt? parte, Hillary Clinton se baza puternic pe mo?tenirea primul pre?edinte „al re?elelor de socializare”, Barack Obama. Avea listele cu adrese ale Partidului Democrat, lucra cu excep?ionalii anali?ti de Big Data de la BlueLabs ?i primea sprijin de la Google ?i DreamWorks.

Când în iunie 2016 s-a anun?at c? Trump a angajat Cambridge Analytica, establishmentul din Washington a strâmbat din nas. Ni?te tipi str?ini în costume de comand? care nu în?eleg America ?i oamenii ei? Serios?

„Creierul cu noduri” de la Cambridge

„Este un privilegiu pentru mine s? v? vorbesc ast?zi despre puterea Metadatelor ?i a psihometriei în procesul electoral.” Logo-ul Cambridge Analytica – un creier compus din noduri de re?ea, asemenea unei h?r?i – se afl? în spatele lui Alexander Nix.

„Cu 18 luni în urm?, senatorul Cruz era unul dintre cei mai impopulari candida?i”, explic? blondul cu un accent britanic t?ios. „Mai pu?in de 40% din popula?ie auzise de el”, continu? analistul.

Alexander Nix pe scena Forumului Concordia

Cambridge Analytica s-a implicat în campania preziden?ial? american? cu aproape doi ani în urm?, ini?ial în calitate de consultant al lui Ben Carson ?i Ted Cruz . Cruz ?i ulterior Trump au fost finan?a?i în secret de miliardarul din domeniul software Robert Mercer, care, împreun? cu fiica sa, Rebekah, se spune c? este investitorul principal al Cambridge Analytica.

„A?adar, cum a f?cut?” Pân? acum explic? Nix, campaniile electorale au fost organizate pe baza conceptelor demografice. „Este o idee de-a dreptul ridicol? c? o femeie ar trebui s? primeasc? acela?i mesaj datorit? sexului ei – sau to?i oamenii de culoare, datorit? rasei lor.”

Ceea ce voia s? spun? Nix era c? în timp ce al?i consultan?i se bazeaz? pe datele demografice, Cambridge Analytica folose?te psihometria.

Nix afi?eaz? urm?toarea imagine pe ecranul din spate: cinci fe?e diferite fiecare corespunzând unui profil psihologic. Este Big Five sau modelul OCEAN. „La Cambridge”, spune el, „putem crea un model pe baza c?ruia s? ghicim personalitatea oric?rui adult din Statele Unite.”

Sala este captivat?. Potrivit lui Nix, succesul companiei sale se bazeaz? pe o combina?ie de trei elemente: ?tiin?a comportamental? bazat? pe modelul OCEAN, analiza Metadatelor, ?i publicitatea „?intit?”. Aceasta din urm? este publicitate individualizat?, adaptat? pe cât posibil la personalitatea unui consumator individual.

Nix a explicat inocent cum face compania sa asta. Mai întâi, Cambridge Analytica cump?r? date personale din diferite surse, precum registrele funciare, dealerii auto, bazele de date ale lan?urilor de magazine: ce reviste cite?ti, ce biserici frecventezi...

Metodologia pare destul de asem?n?toare celei dezvoltate cândva de Michal Kosinski. Iar compania a f?cut exact ceea ce se temea Kosinski: „Am f?cut profilurile fiec?rei persoane adulte din Statele Unite – 220 de milioane.”

Cum s?-i ?ii pe aleg?torii lui Hillary departe de urne

Inconsecven?ele uluitoare ale lui Trump ?i mesajele sale contradictorii s-au dovedit brusc a fi cel mai mare atu al s?u: un mesaj diferit pentru fiecare aleg?tor. În august 2016, matematiciana Cathy O’Neil observa pe blogul s?u c? Trump ac?iona conform unui algoritm perfect de oportunit??i.

Alexander Nix î?i reaminte?te ?i el:

„Aproape fiecare mesaj pe care Trump îl transmitea era dictat de analiza datelor.”

În ziua celei de-a treia dezbateri televizate dintre Trump ?i Clinton, echipa lui Trump a testat 1750.000 de varia?ii ale mesajelor publicitare pentru afirma?iile sale, pentru a g?si prin intermediul Facebook varianta optim?.

Majoritatea diferen?elor erau microscopice, pentru a „atinge” ?intele din cel mai bun unchi psihologic: titluri cu caractere diferite, culori, majuscule, cu o imagine sau un video.

Acest reglaj fin permite mesajelor s? ajung? pân? la cele mai mici grupuri, a exprimat Nix. „Ne putem adresa satelor sau cartierelor în mod foarte specific. Pân? la nivel de indivizi.”

În districtul Little Haiti din Miami, echipa de campanie a lui Trump le-a trimis locuitorilor informa?ii despre uria?ul scandal în care Funda?ia Clinton a „subtilizat” miliarde de dolari din ajutoarele interna?ionale, dup? cutremurul devastator din 2010. Echipa Trump încerca astfel s?-i determine pe oameni s? nu mearg? la vot. Acesta a fost unul dintre scopurile majore: s?-i ?in? pe poten?ialii votan?i ai lui Hillary (inclusiv militan?ii de stânga, afro-americanii ?i femeile tinere) departe de urne.

Nix ?i-a încheiat conferin?a de la Summit-ul Concordia proclamând c? publicitatea generalizat?, adresat? tuturor („blanket advertising”) a murit. „Copiii mei nu vor în?elege niciodat? acest concept de comunicare în mas?.”

?i p?r?sind scena, a anun?at c?, dup? ie?irea lui Ted Cruz din curs?, compania sa va sprijini unul dintre candida?ii r?ma?i.

În ce m?sur? „trupele digitale” ale lui Trump au „?intit” cu precizie popula?ia american? a fost mai pu?in evident la momentul respectiv, deoarece aceste „atacuri” s-au produs mai pu?in pe canalele TV „mainstream” ?i mai mult cu ajutorul mesajelor personalizate pe re?elele sociale ?i canalele TV digitale.

?i în vreme ce echipa lui Clinton credea c? se afl? în frunte, bazându-se pe proiec?iile demografice, jurnalistul de la Bloomberg Sasha Issenberg a fost uimit s? observe cu ocazia unei vizite la San Antonio – acolo unde era sediul de campanie digital? al lui Trump – c? se organiza un al doilea „cartier general”.

Echipa Cambridge Analytica, compus? se pare din vreo zece oameni, a primit 100.000 de dolari de la Trump în iulie,  250.000 de dolari în septembrie, ?i 5 milioane de dolari în septembrie.

Potrivit lui Nix, compania a câ?tigat cu totul peste 15 milioane de dolari.

Cum s? furi votul din casa omului

M?surile „digitale” impuse de Cambridge Analytica în campania lui Trump au fost radicale: din iulie 2016, reprezentan?ilor publicitari ai echipei li s-a pus la dispozi?ie o aplica?ie cu ajutorul c?reia puteau identifica opiniile politice ?i tipurile de personalit??i ale locatarilor unei case. Era aceea?i aplica?ie folosit? ?i în campania de Brexit.

Aplica?ia care a permis „perierea” strad? cu strad?, cas? cu cas?

Oamenii lui Trump sunau doar la u?ile caselor pe care aplica?ia îi indica drept receptivi la mesajele lor.

Ei veneau preg?ti?i cu ghiduri de conversa?ie croite dup? personalitatea locatarilor ?i înc?rcau în aplica?ie noile informa?ii culese la fa?a locului, care erau apoi transmise la sediul central de campanie.